Select Page

Atunci cand nu ne place sau nu ne convine ceva, incepem sa ne plangem. Incepem sa ne afisam enervati si tristi toate nemultumirile. Persoana de langa noi nu face destul, statul nu ne ofera sprijin, eu nu am bani, eu nu am parte de aceleasi lucruri ca altii, mie nu mi se da, primaria isi bate joc de noi, etc. Sounds familiar?

Asteptari

Atunci cand ne dorim anumite lucruri, incepem sa cream asteptari. Dupa cum am mai vorbit si in alte zile, asteptarile astea nu le cream asupra actiunilor noastre. Avem asteptari de la altii sa faca lucruri care ne vor face noua viata mai frumoasa. Atunci cand in jurul nostru lucrurile nu se intampla conform asteptarilor, ne suparam, ne enervam, sau ne plangem.

Suntem super-eroi

Apelam la orice metoda de auto-aparare pentru a nu ne invinui pe noi. Noi suntem asa, o mica Elvetie pe lumea asta, in cel mai bun caz. Nu nu facem nimic gresit, dar totul in jurul nostru e gresit. Familia, prietenii, statul! Ei toti sunt de vina pentru problemele noastre. De obicei mergem mai departe si ne credem super-eroi.

Noi suntem cei mai buni, dar restul au grija sa ne puna la pamant. Suntem niste eroi victimizati, iar tot universul pare ca se lupta doar cu noi si cu existenta noastra. Uneori se intampla sa mai gasim persoane cu aceleasi frustrari si atunci ne inversunam si mai mult impotriva tuturor. Ne e greu sa acceptam ca noi avem un rol in toate neplacerile noastre. Cautam sa dam vin intodeauna pe altii, crezand ca schimbarea exteriorului va schimba ceva in interior.

Viata mea e mizerabila

Viata mea e mizerabila. Eu sunt de vina? Pietena mea ar trebui sa se schimbe. Eu sunt ala care face si drege si tine casa asta in picioare, nu la mine e problema. Ok, prietena se schimba. Viata mea e tot mizerabila. E vina astora de la primarie ca le-au dat autorizatie nemernicilor aia. Dar pe mine, omul de rand, cu ce ma sprijina? Ei fura toata ziua si eu ma chinui ca boul. Ok, schimbam primaria complet. Viata mea e tot mizerabila.

Nu se poate domnule in tara asta! Nu ii vezi pe aia cum fura? Cu cinea sa faci treaba, cand statul te fura la salariu, n-avem autostrazi, etc. Schimbam statul, acum statul ne da. Viata mea e tot mizerabila. Nu mai pot cu tara asta si cu oamenii din ea. Nimeni nu vrea sa te ajute. Toti iti cer bani, o tara de profitori si lenesi! Schimbam tara si oamenii. Viata mea e tot mizerabila. Cum vrei sa am eu succes aici in Norvegia, unde fac pe mine de frig? Nu se poate trai decent in America, e prea multa agitatie si haos. Franta? Nici sa n-aud…

Elon Musk e de vina

Usor usor, cred ca am ajunge sa colonizam si Marte. Acolo probabil am da vina pe robotii de ajutor si pe Elon Musk pentru ca legumele nu mai au acelasi gust ca pe pamant si n-au destule vitamine. Daca problema noastra este una de exterior, nimic nu se va schimba in viata noastra. Asta pentru ca problema nu este cu adevarat o problema, ci doar o perspectiva.

Perspectiva vine din interior

Imi place sa zic ca nu exista o problema la interior. Cred mai degraba ca problemele le cream noi. Ele nu exista asa, de la sine, ci le cream. Modul in care alegem sa ne raportam la oamenii si evenimentele din jurul nostru, ne pot face mai fericiti sau mai mizerabili.

Totul tine de perspectiva pe care o alegem atunci cand ne trezim de dimineata, sau atunci cand intampinam diferite evenimente in viata. Exteriorul o sa fie intodeauna altul. Exteriorul e intodeauna diferit de la om, la om, totul tine de cum il privim.

Pix sau bat?

Sa luam de exemplu pixul. Pentru noi pixul este un instrument de scris si de exprimare. Il numim pix. Daca il lasam pe birou si iesim din camera, ce este in momentul ala? Tot pix? Normal. In schimb, daca intra in camera un catel si il vede, va vedea un bat pe birou. Il va lua in gura si va rontai la el. Pentru catel, pixul nostru este un bat. Daca iesim din camera, atat noi cat si catelul, ce este obiectul cu pricina?

Nimic 🙂 El exista pur si simplu. In momentul in care intram in camera, putem sa acceptam ca el exista pur si simplu. Intelegem ca pentru noi, poate sa fie orice. Poate sa fie un bat, un pix, si cine stie ce altceva. In general, vrem sa alegem o valoare pe care sa i-o dam. Atunci ii spunem pix si ne hotaram ca asta e rolul lui si asta trebuie sa fie rolul lui intodeauna:

– Lazar, scoate pixul ala din gura. Hai treci la tabla si rezolva problema asta…
– Doamna profesoara, e un bat…
– Hai nu ma lua de proasta, ca m-am saturat de isteti d’astia ca voi. Din cauza voastra merge tara prost si avem salarii de mizerie!

Viata se intampla 🙂 Alege sa o vezi frumoasa.


Eu astazi - Cine e de vina?In fiecare zi (mai ales dimineata) scriu cel putin 750 de cuvinte despre orice. Aloc in jur de 20-30 de minute scrierii si inca 10 minute pentru corectare, adaptare si publicare. Textul este destul de brut. Structura vine dupa scriere. E un exercitiu zilnic pentru mine si incerc sa ofer si ceva valoare celor care chiar ajung sa citeasca.

 

Public pe blog aici: Eu astazi

Statistici scriere: 750words.com