Select Page

Ati observat cum uneori, rubrica asta numita “Eu astazi” este plina de povesti de ieri si poate chiar dintr-un trecut foarte indepoartat. Asta ma pune pe ganduri, e vorba doar de mine sau facem cu totii la fel? Incercam sa ne definim astazi dupa trecutul de ieri?

Trecutul te defineste?

Trebuie sa iau in considerare ca articolele astea sunt primul lucru pe care il fac de dimineata, primul lucru unde-mi folosesc mintea. Cand ma trezesc imi fac seria de exercitii, ma duc in Bucutarie si imi prepar un ness, vin la calculator si ma apuc de scris articolul asta. Uneori ma uit pe pereti o perioada considerabila de timp.

Asa se face ca atunci cand vine vorba de primul lucru care ma defineste pe ziua de astazi, aleg sa povestesc trecutul. Ce am facut eu ieri, ce am inteles, ce faceam cand eram mic si alte intamplari de prin viata mea. Cumva ma agat de trecutul asta ca sa-mi creez o continuitate a zilei de astazi.

Comparatia. Azi sunt mai bun

Ce s-ar intampla daca m-as trezi astazi si nu mi-as aminti nimic de ieri sau din zilele trecute? Am vazut si eu cateva filme pe subiectul asta, o comedie mai ales. Atunci cand iti pierzi memoria in fiecare zi nu poti sa mai progresezi. In primul rand, ca sa progresezi, ai nevoie de un punct de referinta, de ceva ce poti sa folosesti ca o comparatie.

Ne luam punctul asta de referinta din trecutul nostru. Vorbim de ziua de ieri, de saptamana trecuta, de luna trecuta, anul trecut, etc. Punctul asta de referinta se refera la momentul fata de care am progresat si ne simtim mai buni. Cand aleg sa vorbesc mult despre ziua de ieri, insemana ca am progresat mult fata de ziua de ieri. Cand aleg sa compar ceva foarte indepartat, compar evolutia mea cu acel eveniment.

Cand eram eu si faceam…

Se pare ca lucrurile nu sunt asa simple si nu vorbim intodeauna de modul in care am progresat. De multe ori consideram ca acum o ducem mai rau si vorbim de trecut cu nostalgie. Vrem sa scoatem in evidenta cat de buni si mareti am fost noi candva. In realitate spunem ce rau si dezastruosi suntem acum.

Intra in orice bodega de cartier sau de sat, plina de betivi. O sa vezi cum foarte multi dintre ei au tot felul de povesti, de ai impresia ca oamenii astia au fost super-eroi. Unul a inotat nu stiu cat, altul a construit scarile de la un mare muzeu, altul se lauda cu 4 copii plecati in strainatate, altul imi povesteste ce masini de lux avea pe mana cand era mecanic.

Inteleg prezentul dupa cum povestesti trecutul

Niciunul din oamenii astia nu vor sa-ti vorbesca despre prezent, dar exact asta fac. Cu cat aleg sa imi spuna o poveste pozitiva si mai indepartata, cu atat realizez cat de departe sunt ei de experienta aia. Realizez cat de jos au cazut. Daca ii intrebi cum sunt ei azi mai buni fata de ieri, fata de saptamana trecuta, fata de anul trecut chiar, multi nu vor avea un raspuns. Chestia asta e trista, bai nene.

Lucrurile astea te pun putin pe ganduri asupra modului in care povestim si in care alegem ce povestim. Incep sa-mi pun intrebari: Ceea ce povestesc eu, poate arata cum am devenit eu mai bun? Am invatat ceva din povestea aia? Chiar daca e o poveste despre un esec, pot spune ca acum sunt mai bun si nu voi mai repeta esecul?

Cum sa povestim trecutul?

Are sens sa povestesc cat de bun eram in trecut, ce succes aveam si ce minunat eram? Eu zic ca are, dar doar intr-un anumit context. Atunci cand cadem si dam cu fail, avem multe lucruri pe care le putem invata. Daca invatam din failuri si constientizam lucrurile astea, are sens sa ne laudam cu trecutul. Are sens sa ne laudam cu trecutul pentru ca il folosim ca tehnica a povestirii noastre, pentru a da impact lucrurilor pe care le-am invatat.

Exact dupa modelul de mai sus imi place mie sa povestesc cum aveam un salariu foarte fain intr-o multinationala, ce cheltuiam si cum cheltuiam. Apoi ridic miza putin si povestesc cum am plecat din corporatie, ca multi altii, ca sa fiu un om liber sa deschid un business, etc. Apoi iti explic brusc cum m-am dat cu fundul de pamant, ce decizii proaste am luat apoi si ce am invatat din ele.

E randul vostru

Uite ca nu m-am putut abtine sa scriu articolul asta fara sa aduc in discutie ceva din trecut. Aww well. E randul vostru sa va ganditi la lucrurile pe care le povestiti din trecutul vostru si sa le analizati. Vedeti daca puteti extrage o informatie buna din povestea voastra. Daca nu, mai pastrati-o pentru voi o perioada 🙂

Buna dimineata 😀


Eu astazi - De ce folosim trecutul pentru azi?In fiecare zi (mai ales dimineata) scriu cel putin 750 de cuvinte despre orice. Aloc in jur de 20-30 de minute scrierii si inca 10 minute pentru corectare, adaptare si publicare. Textul este destul de brut. Structura vine dupa scriere. E un exercitiu zilnic pentru mine si incerc sa ofer si ceva valoare celor care chiar ajung sa citeasca.

 

Public pe blog aici: Eu astazi

Statistici scriere: 750words.com