Select Page

10 iulie a fost ziua in care mi-am dat seama ca trebuie sa-mi spal hainele de mana. De cand m-am mutat, la inceputul anului, am aruncat toate hainele in masina de spalat si am pus-o la treaba.

Masina de spalat e complicata

E treaba complicata cu masina de spalat. Stiu ca se sorteaza hainele, se adauga pe culori, pe materiale si are tot felul de programe de spalare. Fiecare program este mai potrivit pentru un anumit tip de material si de haine.

Am cautat programul care sa le faca pe toate. Nu prea exista, asa ca am ajuns la un compormis. Din Ianuarie pana acum, am stricat cateva tricouri (motiv pentru care aveam nevoie si de o noua garderoba).

Acum ca mi-am luat o serie de haine noi, m-am uitat pe etichetele fiecaruia cand le-am cumparat. Fiecare tricou sau bluza are anumite limitari. Unul nu permite temperaturi mari, altul nu permite centrifuga la masina de spalat, altul nu permite nu stiu ce tip de ciclu de spalare, etc.

Normal ca am taiat etichetele, le-am aruncat si am uitat care erau conditiile de spalare pentru fiecare material. Ce mi-a ramas de facut? Sa le spal manual 🙂

Pentru inceput m-am lovit de un mic munte de haine pe care a fost nevoie sa le spal manual. Am decis acum ca o sa-mi spal hainele in fiecare seara, cand ajung acasa. Stiu ca se poate. Am invatat asta pe Camino.

Spalatul hainelor pe Camino de Santiago

Anul trecut am fost in pelerinaj pe Camino de Santiago. Am mers zilnic intre 20 si 30 km. Am facut doar jumatate din pelerinaj, peste 400 km.

O regula esentiala a Camino-ului este sa ai un rucsac cat mai usor. Altfel mori. (de oboseala) Pentru asta ai nevoie de un stil foarte simplist si un numar redus de haine. Chiar daca am plecat cu mai multe haine, am aruncat din ele in prima saptamana.

Astfel, am ramas cu 2-3 tricouri, 2 perechi de ciorapi, 2 chiloti si doua perechi de pantaloni. Dupa ce mergeam cu orele prin soare, cand ajungeam intr-un Albergue (un fel de hostel pentru pelerini) sau Hospital de Peregrinos primul lucru pe care trebuia sa-l fac era sa-mi spal hainele.

Odihna venea mai la urma. Trebuia sa ma asigur ca imi spal hainele imediat ca sa le pun la uscat si sa le pot avea uscate in ziua urmatoare. Nu vrei ca la 6 dimineata sa ai un tricou ud pe tine si ciorapi uzi. Chiar daca ai back-up, hainele ude sunt mai grele si trebuie sa le atarni de rucsac. You’re gonna have a bad day. Nici sa umbli gol nu e tocmai recomandat 🙂


Asa ca am decis sa-mi impun rutina asta si acasa. Cand ajung acasa, ma apuc si-mi spal tricoul sau camasa de mana. In felul asta nu se acumuleaza haine si in acelasi timp am si o varietate mai mare de haine din care pot sa aleg. Nu mai raman doar cu un tricou curat, celelalte fiind puse “la spalat”.

Spalatul ca meditatie

Tot luni am redescoperit meditatia spalatului. Spalatul manual al hainelor este un proces tare meditativ. Ma gandesc la ce am facut in ziua respectiva si la ce vreau sa fac in continuare. Actiunea in sine e destul de rutinara si plictisitoare si pot sa zic ca ma bucur de momentul asta de liniste ciudata, in care aud doar apa cum curge si clabuci de detergent.

Tin minte ca si pe Camino, spalatul hainelor era un proces destul de personal. Chiar daca pe Camino aveai sansa ca in fiecare zi sa descoperi o noua familie si grup de prieteni, atunci cand spalam hainele, fiecare era in gandurile lui. Era momentul in care procesa drumul pe care tocmai il facuse 🙂

Cum ma aduce asta mai aproape de Jeep si de mai multi bani? Ma duc putin spre Stoicism. Spalandu-mi zilnic hainele de mana, exersez o particica a unui stil de viata in are lucrurile merg prost si raman fara nimic. O sa vorbesc despre Stoicism mai mult in alte articole 🙂