Select Page

De 1 – 2 luni lucrez foarte mult la schimbarea de perspective mentale. Lucrez cu mine si incerc sa atac povestile pe care le-am creat sau le-am acceptat in mintea mea. Marius Spiridon a fost de mare ajutor in directia asta. Asa am ajuns sa-mi dau voie sa ma privesc in moduri in care nu m-am privit inainte.

De ce era important sa probez un Rolex

Chiar si asa, nu ma gandisem atat de departe ca la un Jeep Wrangler Rubicon cu banii jos. La fel cu mi-a ramas in cap povestea cu Jeep-ul, mi-a ramas in cap si povestea cu ceasul Rolex.

Intr-o zi la birou, Paul m-a chemat pe mine si pe Ana sa ne arate o secventa din Summitul Amazonienii din 2016. Era acolo un tip care spunea povestea aia clasica: fa in fiecare zi ce fac oamenii bogati, pana ajungi bogat. Lucreaza pe vizualizare ca sa intri in mindset-ul potrivit.

Am mai tot auzit asta, si in timp am si aplicat-o. Cu toate astea, nu am avut niciodata o miza mare. Totusi, de data asta povestile tipului respectiv au rezonat cu mine. Una dintre provocarile lui era sa te duci intr-un magazin Rolex si sa probezi cel mai scump ceas de acolo.

Am combinat provocarea asta cu schimbarile recente si m-a tot urmarit ideea asta. Cautam momentul potrivit. Initial voiam doar sa ma plimb o perioada prin Marriott pana ma obisnuiesc.

Frica de a proba un ceas scump

Apoi am stabilit ca vreau sa ma imbrac elegant si sa fiu la camasa, fara rucsac in spate. Apoi ma gandeam care este cel mai bun moment pentru a face asta, dimineata sau seara.

Ce faceam exact era ca tot trageam de timp ca sa nu ma duc sa probez un Rolex. Imi era frica.

Imi era frica ca oamenii din magazin sa nu ma considere un impostor. Imi era frica sa nu fiu refuzat de catre cei din magazin pentru ca nu sunt imbracat intr-un anumit fel. Imi era frica ca cei din magazin nu ma vor considera destul de ok pentru a proba un astfel de ceas. Imi era frica ca o sa ma fac de rusine si o sa ma simt respins.

In tricou si cu rucsacul in spate

Vineri mergeam spre casa si ma gandeam la realizarile din ziua respectiva. Nu realizasem nimic pentru #ObjectiveRubicon. Nici nu aveam ce sa scriu pe blog. Ma tot gandeam la Rolex. Inainte de a pleca de la birou, m-am uitat la cateva modele de ceasuri pe site-ul Rolex.

Am mers pe jos de la Unirii pana la Marriott. Eram super-transpirat si tricoul era ud pe spate. Aveam rucsacul in spate. Aveam pe mine un tricou simplu.

Urcam pe dealul de la Palatul Parlamentului si ma gandeam ce o sa zic, ce o sa cer, ce o sa vreau. Dezvoltam povesti si variante. Inca nu stiam sigur daca o sa intru la Rolex.

Am ajuns pe trotuar cu Marriott si am cotit brusc la dreapta spre intrarea principala a hotelului. In momentul asta stiam foarte clar ca o sa probez un ceas Rolex.

Am intrat in Marriot direct prin intrarea principala. Mi-am dat jos ochelarii si i-am atarnat de tricou. M-am uitat in stanga si in dreapta si am vazut Rolexul (in dreapta). M-am dus direct acolo si mi-am scos castile din telefon cand ma apropiam de intrare. Le-am pus dupa gat in timp ce deschideam usa.

In magazinul Rolex

Am intrat, am zambit catre tipa de la receptie si i-am zis “Buna”. M-am dus la ea si am intrebat-o ce imi recomanda pentru ceva mai sport, cum sunt imbracat eu, care sa se potriveasca si la o camasa verde inchis.

Eram putin agitat. Mi-a raspuns ea ceva, dar nu stiu ce. Nu am lasat-o sa vorbeasca prea mult. I-am zis ca am vazut pe site ceva cu verde “Day Time”.

Mi-a zis ca nu au nimic acolo cu verde si mi-a spus ca probabil vorbesc despre “Day Date” sau “Date Just”. Oricum, mi-a zis ca nu le au acolo. Am intrebat-o daca aduc pe comanda daca chiar vreau un model anume. Mi-a raspuns ca da. In momentul asta m-am blocat putin, pentru ca nu stiam ce sa fac.

Am rugat-o sa-mi arate ceva din ce au. A iesit dupa receptie si s-a dus langa o masuta cu geam de sticla in care se aflau cateva ceasuri. A inceput sa-mi indice doua modele care sunt mai sport si s-ar potrivi. A mai spus ea ceva lucruri, dar credeti-ma ca nu o mai auzeam. Doar asteptam sa termine ca sa-i spun eu urmatoarea replica si care imi este intentia.

De partea mea, masuta avea doua scaune. Eu m-am sprijinit cu mana in unul dintre ele. Nici nu m-am gandit sa ma asez. Mi-am dat seama de asta de abia dupa ce am plecat.

I-am zis ca vreau sa-l probez pe unul si i l-am aratat. In timp ce deschidea sertarul am intrebat-o ce fel de ceasuri sunt in vitrina din stanga la care era un tip alaturi de alti doi clienti, la costum. Mi-a zis ca acolo sunt amestecate.

Probarea ceasului

Domnisoara si-a pus o pereche de manusi negre catifelate si a scos tacticos ceasul de acolo. Apoi mi l-a pus intr-o cutiuta din care sa-l ridic eu. L-am luat in mana.

In momentul asta am simtit ca incepe sa imi tremure mana. Am inceput sa-l bag pe mana si m-am oprit. M-am uitat bine la el sa ma asigur ca am indreptat ora corect. Vedeam ca cifra 6 e jos, dar parca nu aveam incredere ca l-am pus corect.

Am rugat-o sa ma ajute sa-l inchid. I-am zis ca nu am mai avut ceasuri cu inchidere clasica ca aia si doar tatal meu a avut.

M-am uitat la el cat am putut eu de bine, dar oarecum grabit. Am intrebat-o daca pot sa-i fac o poza. In timp ce scoteam telefonul i-am spus ca este pentru prima data cand probez un Rolex.

Am incercat de 3-4 ori sa fac poze, pentru ca simteam ca imi tremura mana si ieseau pozele miscate. Am vrut sa ma asigur ca se vede clar. Am pus telefonul inapoi in buzunar si m-am uitat la el in continuare.

I-am zis ca imi place si am rugat-o sa ma ajute sa-l deschid la loc. Apoi i-am spus: “Si acum, spune-mi care este pretul”. Imi zice pretul in lei. Se uita la mine si vede ca sunt confuz. Ma intreaba daca sa imi spuna in euro. O rog sa-mi spuna in euro si ii spun ca eu vazusem ca e ceva intre 6000 – 10.000 de euro. Mi-a confirmat ca e 6000 si ceva (har n-am cat; n-am auzit-o).

M-am uitat la ea, i-am zambit si i-am multumit foarte mult.

La iesire, paznicul mi-a deschis usa si le-am spus amandurora la revedere. Am plecat la fel de hotarat, am iesit din Marriot si am pus repede poza pe Facebook. (nu cumva sa-mi dispara din telefon 🙂 )

In tot timpul asta mi-a placut ca domnisoara de acolo a fost foarte simpatica, mi-a raspuns la intrebari si m-a tratat ca pe orice client din magazinul ala. M-am simtit important si de valoare.

Probabil am confuzat-o putin initial si s-a amuzat ca am vrut sa fac poza. Chiar si asa, m-am simtit bine, foarte bine.

Pe tot drumul m-am gandit la ceas si il vizualizam pe mana exact ca in poza pe care tocmai o postasem pe Facebook. Vizualizarea asta a fost atat de puternica incat atunci cand am ajuns acasa am simtit nevoia sa-mi dau jos ceasul de la mana si sa-l las la intrare, la fel cum fac cu telefonul, portofelul sau cheile cand ajung acasa.

Senzatia asta de la final a fost foarte ciudata. De parca ai vrea sa-ti scoti telefonul din buzunar ca sa-l pui pe masa, dar el nu e acolo.

Next step? Sa probez cel mai scump Rolex din Marriot sau Victoriei. Alternativ, sa intru in alte magazine de lux cu obiecte foarte scumpe si sa probez ce pot de pe acolo 🙂

PS: Am cautat pe net modelul.
Rolex Oyster Perpetual Explorer – Black Dial. Il gasiti aici:
rolex.com/watches/oyster-perpetual/m114300-0001.html