Select Page
Cum am invatat sa ma observ si sa fac schimbarile corecte

Timp mediu de citire: 04:30 min

Cand te uiti la altii, pare ca stii totul. Intelegi ce probleme reale au, poate cum au ajuns acolo, faci legaturi, tragi concluzii si stii de ce ar avea nevoie oamenii aia ca sa-si imbunatateasca viata.

Cand te uiti la tine, stii ca esti cu mult mai bun decat ei, dar in acelasi timp esti si tu plin de probleme si nu stii cum sa scapi de ele.

Cand privesti pe cineva din exterior, este mult mai usor sa pui piesele unui puzzle cap la cap. Te uiti la ei, ii analizezi, intelegi de ce nu reusesc in viata. Observi ce gandire au, ce obiceiuri si ce atitudini au.

Cand privim in interior, vedem exteriorul

Apoi te uiti la modul in care isi traiesc viata si la cei din jurul lor. Nu intelegi cum de sunt blocati in punctul asta al vietii si nu vad evidentul. Nu intelegi cum de ei nu fac schimbari in viata lor.

In acelasi timp, altcineva se uita la tine in acelasi mod in care tu te uiti la altii. Nu intelege cum de esti blocat in punctul asta al vietii, cum de faci greseli atat de evidente. Nu intelege de ce nu iei actiune in viata ta si nu schimbi ceva.

Exact in acelasi timp, alegi si tu sa te privesti, din interior. Se intampla atatea probleme in viata ta, ca nu stii cum sa le faci fata. Totul pare ca vine din exterior.

Tot ce este la exteriorul tau este de vina. Iubitul, iubita, familia, locul de munca, statul si guvenul: toti sunt de vina pentru nefericirea ta. De fiecare data cand privesti in interior, vezi toate problemele si incepi sa ataci exteriorul.

Nu stiam de ce nu merge treaba

In perioada liceului si a facultatii am participat la coordonarea si dezvoltarea unui ONG si a unei publicatii pentru liceeni, mai intai in print, apoi in online. O buna perioada, lucrurile au fost in crestere. Nu pot sa zic clar ce a crescut, pentru ca nu masuram mare lucru, dar asa s-a simtit.

La fel, la un moment dat, s-a simtit ca lucrurile nu mai merg cum trebuie. Am inceput sa facem tot felul de modificari interne. Am inceput sa schimbam reguli, sa schimbam moduri de organizare si moduri de recrutare a voluntarilor. Au existat foarte multe valuri de schimbari, iar totul parea ca merge din ce in ce mai prost.

Dupa cativa ani, ne-am intrebat de ce nu functioneaza nimic? De ce nu vedem niciun progres? Ne-am dat seama ca nu masuram absolut nimic si nu aveam ce sa comparam, mai exact, cum sa definim progresul. Comparatia functiona intodeauna dupa principiul: “Inainte era mai bine…”

Hai sa analizam datele

Am inceput sa cautam date din trecut, sa adunam cifrele din fiecare luna: cate articole aveam, cate evenimente, cati reporteri, cati fotoreporteri, cate recrutari noi aveam, ce trafic aveam pe site, cum era influentat de toate cifrele astea, etc.

Nu am reusit sa adunam toate datele pentru ca ele erau imprastiate prin zeci de documente si hartii aranjate in tot felul de dosare. Ne-am dat seama ca ne lipsea centralizarea informatiilor si a datelor esentiale. (ironic din partea unui ONG cu numele: “Redactia Centrala Teen Press”)

Pana la urma, am centralizat cu greu doar o parte a informatiilor de sus. Nu ne-au ajutat cu absolut nimic. Comparatiile nu ne ofereau raspunsuri noi, datele si cifrele nu-mi spuneau o poveste. Erau seci. Asta pentru ca nu aveam un obiectiv.

Care e scopul nostru? Paaai, arr, aaah, vezi tu…

Dupa foarte multi ani de activitate in ONG-ul asta, mi-am dat seama ca nu aveam un obiectiv, mai precis, nu aveam un scop. Voiam ca Redactia sa creasca, sa aiba cititori multi, sa ajunga la multe persoane. Nu stiam foarte clar de ce.

Cand proiectul aparuse pentru prima data(1996 si renascut in 2005), el a avut foarte mult sens. Avea un scop iar mult timp si l-a indeplinit. De acolo si pana in prezent, scopul s-a pierdut iar tot ce s-a dezvoltat in interior, s-a dezvoltat pe o falsa premiza. Nu am avut niciodata o problema cu lipsa scopului.

Lucrurile erau atat de dezvoltate si legate intre ele, incat identificarea unui scop solicita sa o luam complet de la inceput: sa renuntam la tot ce construisem pana atunci si sa o luam de la inceput.

Viziunea mea era prea radicala. Din punctul asta, au durat cateva luni pana m-am retras, in 2014. Revista “functioneaza” in continuare pe teenpress.ro.

Ok, time to change

Mi-am zis ca nu mai vreau sa ma regasesc in punctul asta. Nu mai vreau sa nu stiu ce se intampla cu mine si cu viata mea. Nu mai vreau sa-mi masor evolutia pe baza unor idei artificiale: tipul de job, salariul, tipul de masina, lucrurile pe care le cumpar, numarul si tipul de vacante.

Asa am inceput sa ma observ. Asa am inceput sa fac masuratori in viata mea. Prima masuratoare si observare a fost legata de tigari. Am vrut sa ma las de tigari de multe ori, dar nu reuseam. Asa ca de data asta, am inceput sa ma observ.

Am pornit de la scopul pe care il aveam si mi-am setat apoi lucrurile pe care sa le observ si sa le masor: numarul de tigari, momentele din zile la care fumam, cu cine fumam cel mai mult, in cel loc fumam cel mai mult, in ce contexte fumam cel mai mult, etc.

Schimbarile erau cu totul in alta parte

O data ce am inceput sa masor lucrurile astea, am inceput sa inteleg foarte multe. Am inceput sa inteleg unde trebuie sa lucrez pentru a ma putea lasa de fumat. Am inteles ca nu este de ajuns sa renunt la tigari, sa zic: “Gata, nu mai fumez”.

Schimbarile erau cu totul si cu totul in alta parte, in obiceiuri, in asocieri, in relatia mea cu cei din jur si in modul in care ma integram in diferite comunitati.

Dupa mai multe incercari de lasat de fumat, acum am atins recordul personal: 105 zile fara tigari, 2108 tigari nefumate, 1687 RON economisiti.

Cand ma mai trazneste dorinta (pentru ca inca se intampla), am grija sa fiu atent la momentul in care ma aflu, sa inteleg ce se intampla in jurul meu sau cu mine emotional. Apoi lucrez la lucrurile astea.

Sa ne observam inainte sa tragem concluzii

Am aplicat aceeasi tactica a observarii si am ineceput sa fac schimbari in multe alte parti din viata mea. In momentul in care incepi sa observi si eventual sa masori lucrurile, incepi sa ai cu adevarat o perspectiva obiectiva, o perspectiva din exterior asupra ta.

Cand ai metoda corecta de evaluare, incepi sa te privesti din exterior. Intelegi ca altele sunt problemele si nu cele pe care le considerai tu.

Asa ca, poate e o idee buna sa fim mai atenti la tot ce facem noi. Sa fim mai atenti la scopul nostru, la actiunile noastre si mai putin la efectele de pana acum. Efectele negative din viata noastra n-au nicio valoare daca nu le putem corela cu actiunile si obiceiurile noastre.

I can help

Unele persoane intampina dificultati in a incepe sa se observe cu adevarat. In punctul asta e binevenit ajutorul din exterior, o indrumare, un mentor.

Daca vrei sa investesti in tine, eu sunt aici, da-mi un semn si gasim impreuna cea mai buna metoda 🙂

Photo source: Lipatov