Select Page


Atunci cand tu te percepi inferior altora sau fara valoare, poti sa fii sigur ca toti cei din jur te vor percepe asa si iti vor confirma asta. Tu crezi ca esti prost? Perfect si eu cred asta 🙂 Crezi ca esti un om de valoare? Perfect si eu cred asta.

Primele intalniri de business (taci si stai cuminte)

Din prima agentie in care am pus picorul, am avut intodeauna probleme cand vine vorba de intanirile de business. 3-4 ani de zile m-am crezut zeul suprem in ONG-ul in care am lucrat. Negociam cu directori de licee, cu companii si cu inspectori scolari. Obtineam parteneriate, promovare si vorbe bune. Chiar si atunci cand obtineam raspunsuri negative aveam o oarecare mandrie si tupeu in conversatiile avute.

In schimb, cand am pasit in prima agentie, am inceput sa am intalniri de business. Acum erau bani in joc, cifre, si nu mai aveam controlul conversatiei. Acum eram “specialistul” care doar explica clientilor lucrurile pe care sefii nu puteau sa le explice. Dupa cateva interventii care nu au dat bine in fata clientului, am decis ca o sa fiu mic, ca o sa stau acolo unde imi este locul si o sa-i las pe cei mari sa-si faca treaba.

Am continuat sa fac asta peste tot pe unde am lucrat. M-am simtit intodeauna inferior, sau in plus: de la modul in care ma imbrac, pana la modul in care vorbesc intervin, imi beau apa/ceaiul/cafeaua, etc. Eram mereu stangaci pentru ca intram deja in camera cu un statut mic.

Si stiu ca intram cu un statut mic, pentru ca am am facut teatru de improvizatie. Am invatat acolo toate caracteristicile statului mic si statului mare. Am stiut sa le aplic pe scena, am reusit sa le identific in viata de zi cu zi, dar a fost mai greu sa mi le atribui.

Fugi de intalniri!

Am fugit mereu de intalnirile de business, iar cand a fost nevoie sa merg singur la astfel de intalniri am avut mereu o panica interioara si o senzatie de inferioritate. Toate lucrurile astea se concretizeaza in material. Ultima data am fost la o intalnire care trebuia sa fie simpla si lejera.

In avantul meu, am intrat intr-un perete de sticla (da, exact ca in filmele cu prosti). In continuare, pe parcursul discutiilor au urmat conversatiile interioare. (bravo ai reusit sa demonstrezi ca nu ai ce cauta acolo; te-ai izbit de geam; sigur transmiti o super impresie de pampalau).

Mi-am pus “costumul” de intalniri

Cum provocarile vin mereu, ieri a fost nevoie sa revin in acelasi loc, la o discutie cu miza mare (cel putin pentru mine). Eram singurul reprezentat al unui client important pentru mine, la o masa cu inca alte 3 companii, 7 persoane, 8 in cap cu mine (fiecare cu reprezentati directi ai companiei).

Am apelat la shift-ul mental recent. In plus, am ales sa-mi pun costumul pe care mi-l puneam acum 7-8 ani, al omului increzator care-si reprezinta ONG-ul si n-avea nimic de ascuns.

Rezultatul? O intalnire super destinsa, in care m-am simtit egal cu toate oamenii de la masa, am glumit, am pus tara la cale si am realizat cat de faine pot sa fie intalnirile astea atunci cand oamenii se aseaza la masa cu mintea deschisa. Nu m-am simtit cu nimic prost, inferior in vreun fel sau altul si am dezvoltat alaturi de oamenii astia niste idei simpatice.

Concluzia? When’s the next one?