Select Page

Astazi continui sa vorbesc despre ideea asteptarilor. Vreau sa va dau ca exemplu parintii care au asteptari. Este un exemplu, trebuie tratat ca atare, dar e posibil ca multi sa se regaseasca in el. Este simplu doar ascultandu-i putin pe parintii de pe strada si de prin autobuze, sa ne dam seama ca ei au foarte multe asteptari de la copilul lor. Cat de mult bine ii fac copilului asteptarile, asta e o alta poveste.

Parintii au asteptari inca de la nasterea copilului

Dupa ce un copil se naste, parintii au deja asteptari de la el. Au asteptari ca el sa vorbeasca pana la o anumita varsta. Au asteptari ca el sa spuna mama sau tata. Daca spune altceva, nu se pune. Au asteptari ca cel mic sa mearga pana la o anumita varsta. Au asteptari ca el sa invete lucrurile rapid. Inca de cand se naste, copilul asta este incarcat cu ceva ce nu-i apartine, iar parintii isi limiteaza fericirea la ceva ce nu pot controla cu adevarat. Tot ce pot fae ei in acel moment este sa-i ofere sprijinul si contextul pentru ca el sa invete sa mearga si sa vorbeasca. Daca copilul nu face lucrurile astea la timp, parintii sunt devastati.

Asteptari de la copil cand e la gradinita

Copilul trece repede prin gradinita. In functie de asteptarile si finantele parintelui, copilul ajunge la o gradinita fitoasa cu program complex sau la una simpla. La fiecare gradinita exista asteptari, dar la alte standarde. Ma astept ca cel mic, al meu, sa invete primele lui acorduri la pian, ca doar d’asta dau bani la gradinita aia scumpa. Parintii pun presiune pe cei mici sa le indeplineasca asteptarile. Daca copii nu indeplinesc asteptarile, parintii se supara si se enerveaza. Copilul intelege toata situatia asta ca ceva ce se intampla din vina lui. Considera ca el este sursa nervilor si supararii parintilor. De aici, implicatiile sunt majore asupra dezvoltarii copilului. Asta se intampla doar pentru ca parintii nu isi controleaza asteptarile si nu stiu sa le gestioneze. Ei nu accepta lucrurile asa cum decurg. Nu trateaza situatia ca pe ceva ce pur si simplu exista si nu incearca sa imbunatateasca lucrurile din punctul asta. Parintii se supara pentru ca nu s-a intamplat ceva ce ei si-au pus in cap acum cateva luni sau un an.

Alte asteptari cand elevul e la scoala

Parintii se supara si pentru ca elevul, copil mare acum, nu indeplineste asteptarile lor asupra vietii. Da, nu sunt parinte, dar fac tot posibilul sa inteleg. Orice parinte doreste ce e mai bun pentru copilul sau. El doreste ca acel copil sa se dezvolte, sa invete si sa inteleaga lumea, cred. Din pacate problema este ca “ceea ce este bun” este ceva total relativ. “Ceea ce este bun” este judecat strict din prisma asteptarilor parintelui. Daca copilul intreprinde niste activitati care nu fac parte din asteptarile parintelui, lucrurile respective nu sunt bune. Copilul vrea sa invete chitara, sa deseneze si sa se dea cu placa. Asteptarile parintilor erau ca el sa fie bun la matematica, sa invete programare si sa faca meditatii la germana. Il lasa pe copil sa faca lucrurile alea de capul lui, doar daca sunt indeplinite si asteptarile lor. Daca ceva din asteptarile parintilor trebuie sa dispara, nici chitara, nici desenul si nici placa de skateboard nu e buna.

Asteptarile parintilor si viata adultului

Unii parinti traiesc intr-o asteptare continua de cand se naste copilul, pana cand ei imbatranesc. Se vor astepta ca el sa faca anumite facultati, sa aiba anumite joburi si sa se casatoreasca cu anumite tipuri de femei / anumite tipuri de barbati. Chiar si dupa ce copilul devine independent, parintii evalueaza starea lui de bine doar din perspectiva asteptarilor lor. Daca lucrurile nu sunt conform asteptarilor lor, copilul nu e bine, iar ei se simt mizerabil. Parintii sufera cand copilului ii este rau. Dar, in acelasi timp, parintii sufera si cand copilul lor este foarte bine, dar ei considera ca nu. Asteptarile astea continua mai departe. Se asteapta ca el sa se casatoreasca dupa X ani de relatie, sa faca copii pana la varsta de N ani si sa-si cumpere o casa a lui. Orice deraiaj de la asteptari provoaca o adanca suferinta in parinti.

Asteptari pana la sfarsit

Pe masura ce imbatranesc, parintii isi exprima cat mai putin suferinta legata de asteptari. De data asta aleg sa ramana in tacere, dar sufera in continuare. Sufera pentru toate lucrurile care nu s-au intamplat. Unii sufera pentru lucrurile alea mai mult decat se bucura pentru toate realizarile copiilor din viata. Raman tacuti, in camaruta lor, sufera pentru modul in care copii au ales sa-si traiasca viata. Sufera pentru ca ai lor copii ii viziteaza doar o data pe saptamana, duminica, si nu de 2-3-4 ori pe saptamana, conform asteptarilor lor. Sufera pentru ca se asteptau ca viata lor sa fie alta la varsta asta. Simt ca totul s-a dus de rapa pentru ca viata nu se termina asa cum se asteptau ei. Sufera. Apoi mor.

.


Eu astazi - Asteptari de la parintiIn fiecare zi (mai ales dimineata) scriu cel putin 750 de cuvinte despre orice. Incerc sa aloc cat mai putin timp scrierii (intre 10 si 15 min) si inca 10 minute pentru corectare, adaptare si publicare. Textul este destul de brut si nestructurat, asta fiind una din provocari: sa obtin o calitate mai buna in acelasi timp scurt.

 

Public pe blog aici: Eu astazi

Statistici scriere: 750words.com