Marti, Miercuri, Joi mi-am batut foarte mult capul cu urmatoarea situatie: ma ofer sa-i ajut pe prieteni, sau oameni din cercul de prieteni si apoi imi dau seama ca nu imi place ce fac, ca simt ca pierd timpul si fac lucruri impotriva credintelor mele. In momentul asta ma retrag din proiect si zic stop. Unii se supara, altii nu.

Problema

Fac asta de ceva ani si cel mai des ma intalnesc cu sentimentul de vinovatie. Ma simt vinovat pentru ca le-am dat impresia ca o sa ii ajut, ma simt vinovat pentru ca i-am lasat balta, ma simt vinovat si imi e frica ca o sa stric o prietenie sau o legatura.

In acelasi timp, ma simt bine caci m-am eliberat, ca m-am ales pe mine si am ales sa fiu sincer si autentic cu mine. Ma bucur ca pot sa iau deciziile astea si ma oftic ca nu reusesc sa le iau mai devreme.

Exemple

De-a lungul timpului m-am lovit de mai multe astfel de exemple.

I-am confirmat lui Eugen Butaru ca ma asociez cu el si dezvoltam impreuna brandul DistractX si conceptul de tabere. O saptamana mai tarziu m-am retras.

Le-am confirmat celor de la Teen Press ca re-punem pe picioare Redactia Centrala “Teen Press”, ca facem ceva nou, diferit, reparam trecutul si oferim valoare liceenilor si nu numai. Doua saptamani mai tarziu m-am retras brusc.

M-am oferit sa-l ajut pe Marius Spiridon sa-si puna site-ul pe picioare, sa-l ajut cu o anumita parte din marketing si multe altele. Am tras cu greu de mine sa lansez o varianta decenta pentru mariusspiridon.ro. Asta dupa ce omul asteptat cateva luni bune dupa mine si eu evitam sa lucrez la ce promisesem.

M-am oferit sa o ajut pe Valentina Chirvasuta intr-un proiect personal. Ziua urmatoare i-am transmis ca nu mai vreau.

M-am oferit sa o ajut pe Dana Tacea cu marketingul si pentru a gasi clientii potriviti pentru serviciul ei. Doua saptamani mai tarziu m-am retras, si nu am vrut sa ma mai implic deloc. Dana a ramas confuza.

Cu totii vorbisem serios, am avut intalniri special pentru asta si am batut palma: un fel de “I’m in!”

Astea sunt cateva dintre dilemele recente, dar ele se intind in foarte multe situatii. In toate situatiile oamenii astia imi sunt dragi si vreau sa-i ajut. Vreau sa contribui la succesul lor, vreau sa ma bucur pentru ei si reusitele lor.

Cu toate astea ajung sa ma ofer sa-i ajut exact in modurile in care nu imi face placere sa o fac. In toate situatiile de mai sus vorbesc despre proiecte la care ma pricep bine, sau la proiecte care erau intradevar ceva nou si genul de provocari care ar trebui sa ma atraga. Si ca sa lamuresc situatia, in toate cazurile vorbim de beneficii si metode de plata, cash sau bartere cu multa valoare.

Am incercat inclusiv sa dau deoparte tot ce inseamna influenta materiala sau barter. Am zis ca aleg sa fac ceva din placere si gratuit, sau sa fac ceva la un cost foarte mare pe care eu sa-l consider corect sau sa nu-l fac deloc.

Catalin Popa avea nevoie urgenta de un website si imi facea placere sa il ajut. Am pus chiar conditia ca nu vreau sa facem barter si nu vreau sa beneficiez gratuit sau sa profit de cursurile lui. (pe care chiar le consider foarte valoroase). Chiar si asa, nu pot sa zic ca mi-a placut procesul si ceea ce am facut in timpul pe care l-am acordat proiectului lui Catalin (dreameducation.ro). Eu nu am fost multumit. Lui i-a placut. Nu stiu daca e bine. Stiam ca poate avea parte de servicii mai bune si mai calitative din partea unui om care nu avea dilemele pe care le am eu.

Ma streseaza situatiile astea atat de mult incat am ajuns sa ma plang de ele in fiecare zi cand vorbesc cu Laura si ma intreaba ce mai am prin cap. And this is a BIG: No, No, No!

Asa ca am inceput sa pun intrebari, in stanga si in dreapta. Am vorbit cu Paul Ardeleanu. M-a trimis direct in Diamond Cutter, la problemele 8 si 32, exemplificate in cartea “Slefuitorul de Diamante”.

Solutia Slefuitorului de Diamante

Problema nr. 8: ma pomenesc razgandindu-ma in privinta propriilor decizii; nu mai dau dovada de fermitate cand vine vorba de afaceri.

Solutia: Un motiv al problemei poate sa fie ca nu imi pasa de angajatii mei si de parteneri. In cazul meu nu cred ca este cazul atat de mult. Al doilea motiv poate sa fie ca incerc sa par ceea ce nu sunt. Pe scurt, ca nu sunt autentic.

Cea din urma m-a lovit. Am incercat sa fiu autentic si sincer in relatiile mele, in parerile mele, in modul in care fac lucrurile. Intr-un singur loc nu m-am gandit sa lucrez: imaginea mea profesionala.

Am tot cautat sa transmit o imagine de autoritate in domeniu, de parca eu le stiu pe toate si le stiu excelent. Am cautat sa transmit ca eu am mutat muntii in trecut pentru clientii mei si sunt un zeu al marketingului care intamplator, dintr-un altruism divin se pleaca la amaratii din jurul lui pentru a-i atinge cu intelepciune lui in domeniu si a le ilumina viata si afacerile.

Treaba nu sta chiar asa si acum trebuie sa imi definesc foarte bine diferentele intre ceea ce stiu, ceea ce sunt, ceea ce am facut, ceea ce cred ca stiu foarte bine si ceea ce vreau sa fiu. Iar cand vine vorba de Online si Marketing, treaba asta este atat de vasta si complexa incat atunci cand spui ca te pricepi la marketing, trasmiti ca esti pasionat de fiecare element in parte din tot procesul asta complex.

In realitate, imi place sa gandesc, sa testez sa experimentez, sa ma joc cu strategiile, sa ii consult pe altii, sa privesc imaginea de ansamblu, sa vad cum se invart rotitele si sa o identific pe aia care nu merge. In acelasi timp, nu-mi place sa fiu cel care repara rotita aia. Nu sunt atat de tehnic pe cat am transmis altora ca sunt.

Acum trebuie sa-mi schimb tiparul asta din minte. Trebuie sa schimb realitatea pe care eu o percep despre mine si pe care o prezint altora.

Problema nr. 32: Proiectele pe care le initiez se desfasoara fara probleme la inceput, apoi se impotmolesc.

Solutia: Meditatia recunostintei. Pentru asta trebuie sa fiu atent la toate lucrurile din jurul meu si la toti oamenii pe care ii intalnesc. Trebuie sa ii apreciez si sa fiu recunoscator pentru fiecare ajutor pe care il primesc de la cei din jur si pentru lucrurile pe care mi le ofera.

Provocarea aici este sa fiu recunoscator pentru lucrurile pe care nu le vad cu o influenta directa si majora. Sa fiu recunoscator parintilor, cat si soferului de autobuz care ma duce la timp la birou, oamenilor care ma lasa in fata la casa de marcat din Lidl, oamenilor de la curatenie pe strazi si sutelor de mii de oameni care isi aloca din timpul personal (nu conteaza ca sunt platiti) pentru ca eu sa ma bucur de toate lucrurile din jurul meu.


Cine s-ar fi gandit ca un “meme” poate contine atat de multa filosofie in el.

Ecologia NLP si Alexandra Tecuceanu

V-am povestit ca urmeaza sa merg la prima sedinta de coaching cu Alexandra. Ne-am vazut Joi si am stat de vorba. Le-am luat pe rand si am inceput sa abordam mai multe subiecte. Unul dintre ele era exact acesta.

Printre altele, Alexandra mi-a explicat ecologia NLP si mi-a pus cateva intrebari care sa ma faca sa abordez frica de a pierde legaturile cu oamenii astia in momentul in care ii refuz sau ma retrag brusc din astfel de proiecte in care promit mult si nu fac nimic.

Ecologia NLP spune ca viata noastra se imparte in anumite cercuri. In centru ma aflu eu, urmatorul este cercul de prieteni apropiati, urmeaza cercul extins, orasul, societatea si de ce nu, intreaga lume.

Ecologia NLP presupune sa ne punem o serie de intrebari despre cum deciziile si actiunile noastre pot influenta fiecare cerc in parte, pornind de la “Eu” si ajungand pana la nivel planetar. Intrebarile se refera la ce rezultate exista daca iau decizia respectiva, ce rezultate exista daca nu o iau si cum este fiecare cerc influentat.

In momentul in care imi creez o imagine asupra tuturor cercurilor, lucrurile devin mai clare, mai usoare si mult mai usor de asumat intreaga treaba. As putea spune ca instrumentul asta ne ajuta sa scapam de frici si sa capatam mai mult control asupra actiunilor si deciziilor din viata noastra.

In exemplele de mai sus, daca eu aleg sa fac ceva neecologic pentru mine dar ecologic pentru cei pe care voiam sa-i ajut, ajung intr-o stare de conflict personal, o incongruenta (dupa cum o numeste NLP-ul).

In schimb, daca in situatiile de mai sus aleg varianta ecologica pentru mine, nu inseamna instant ca este o alegere neecologica pentru cei pe care voiam sa ii ajut. Dupa ce am decis ca eu nu mai sunt un zeu suprem, pot sa accept ca ei vor gasi astfel persoane care sa faca cu pasiune si usurinta lucrurile in care voiam eu sa-i ajut. Astfel, iau o decizie ecologica atat pentru mine cat si pentru ei.

Cool, nu?

Si ca sa fie treaba completa, Alexandra m-a intrebat: “Ai pierdut legatura cu vreunul din oamenii astia, te-au renegat, v-ati certat si nu v-ati mai vorbit?”

M-a pus pe ganduri. Adevarul este ca nu. In schimb, adesea am simtit ca s-a intamplat asta. In cazul “Eugen si asocierea in firma” am crezut mult timp ca ne-am distantat dupa ce eu m-am retras brusc din colaborare si am pus STOP. Cateva luni mai tarziu, dupa discutii, am inteles ca eu am fost cel care s-a departat si a oprit legatura si comunicarea.

Oamenii astia nu mi-au pus neaparat o eticheta si nici nu au fugit de mine sau nu au vrut sa mai auda de mine. In schimb, eu am decis ca ei au facut asta. (ei nefacand absolut nimic). Asa ajung la Marius Spiridon 🙂

Povestile din mintea noastra

Un lucru esential pe care l-am invatat din cursurile lui Marius Spiridon si mai tarziu din cercetarile personale despre Stoicism ca mod de viata, este faptul ca noi traim in propriile povesti.

Noi dezvoltam povesti complexe in care decidem ca oamenii au o anumita atitudine, anumite trasaturi si punem etichete pe ei.

In povestea mea, oamenii de mai sus au stabilit sa ma evite si au stabilit ca eu sunt un om de neincredere care ii lasa pe altii balta si nu ai ce comunica cu el.

In mod automat mi-am respectat povestea in toate situatiile de mai sus. Am urmat exact acelasi tipar al povestii si toate colaborarile de mai sus s-au terminat in acelasi mod cu aceleasi sentimente si cu aceleasi frustrari.

In momentul in care eu decid ca pot sa fac toate lucrurile de mai sus si in acelasi timp sa-mi pastrez o relatie buna cu oamenii astia, lucrurile se schimba. In primul rand, o sa le trimit articolul asta 🙂

Concluzie

Nu exista o singura solutie, nu exista o solutie usoara. Ma sperie faptul ca atat eu cat si fiecare dintre noi suntem plini de astfel de dileme. In articolul asta vorbesc doar despre una dintre ele. Vai de capul meu. Bine ca mai am o viata intreaga inainte.

Ca sa rezolv o singura problema trebuie sa fac modificari in:

  • tiparele mentale
  • in relatia mea cu lucrurile din jur
  • in modul in care ma privesc si le transmit altora cine sunt
  • in modul in care iau deciziile si inteleg consecintele la toate nivele
  • in modul in care aleg sa imi creez povesti in lumea mea

A doua concluzie, dupa ce mi-am citit articolul, este ca sunt inconjurat de oameni extraordinari care se misca si se zbat sa evolueze, sa lanseze si sa dezvolte proiecte extraordinare. Nu i-am pus niciodata pe o lista si nu am avut imaginea din perspectiva asta. E wow!

Ii pun acum pe lista pe cei din articol 🙂

Aruncati un ochi pe ce fac ei. Va multumesc tuturor, pentru simplul fapt ca existati in dilemele si solutiile mele, inclusiv cei ce citesc acum articolul asta 🙂

Thanks to Tim Gouw for the photo.